Suntem într-un soi de introvertire fantastică privind în oglindă deschiderea către om şi către lume a unui moş devenit sfânt, pe nume Gheorghe.
Suntem şi acum, la acest moment, în pelerinaj către Învierea Domnului şi chiar dacă supralicitez, către învierea noastră. Iar în biserică vom avea de acum şi imaginea Pelerinului pietrean care ne poartă în rugăciuni pe toţi.
Fiecare dintre noi este pelerin în această viaţă. Din 25 martie 2018 sensul termenului "pelerin" are totuşi mai multe valenţe. Chiar şi cu aplicaţiile de pe gadget-uri nu cred că reuşim să pelerinăm corespunzător idealului mântuirii. Vizităm locuri şi experienţe, dar de prea puţine ori relaţionăm crezul şi mărturia proprie cu cei de lângă noi sau cu acei pe care îi întâlnim. Suntem într-un soi de introvertire fantastică privind în oglindă deschiderea către om şi către lume a unui moş devenit sfânt, pe nume Gheorghe.
Psaltirea ne e străină, evanghelia devine desuetă, buzele nu rostesc adevărurile pe care sufletul le resimte. În starea de confort nu încape ideea traiului simplu într-o cămăruţă îngustă într-un turn şi nici împărţirea pâinilor primite de la brutar.
Într-un timp al libertăţii se dezvoltă mai mult egoismul decât compasiunea şi acest lucru este un paradox. Omul nu mai are nevoie de nimeni ca egal, ci ca instrument, ca unealtă pentru sine. Într-o asemenea perspectivă divinitatea devine doar ideologie, nicidecum realitate, trăire. În pierderea vederii prezentului nu există vedere înainte sau măcar dorinţă de împlinire în veşnicie, ci doar un cosumism care-şi consumă iniţiatorul.
Gheorghe, Sfântul Gheorghe Pelerinul străbătea străzile Târgului Pietrei șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu limba și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea. Mergea adeseori la mănăstiri pentru rugăciune și pentru a-i întâlni pe părinții duhovnicești, la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vieții bătrânului.
E o altfel de viziune asupra vieţii, simplă şi în concordanţă cu hristificarea. A-ţi dori a ajunge cât mai aproape de Hristos înseamnă a te înscrie cu devotament şi consecvenţă în pelerinajul care aduce cele mai bune descoperiri, printre care şi viaţa.
Suntem şi acum, la acest moment, în pelerinaj către Învierea Domnului şi chiar dacă supralicitez, către învierea noastră. Iar în biserică vom avea de acum şi imaginea Pelerinului pietrean care ne poartă în rugăciuni pe toţi.
Sfinte Gheorghe roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
