Gând la momentele de acum

Viața parohiei Noiembrie 20, 2017

Vă închin în fiecare vecernie (slujbă de seară) și liturghie în bisericuța noastră, monument pierdut ca origine în veacuri...

Dragilor, vă adresez un gând și aici, în marea noastră parohie virtuală. Cu sensibilitate şi dor îndeosebi pentru frații noștri din Norvegia, Irlanda, Regatul Unit, Germania, Italia, Spania, Grecia, Statele Unite și Canada.

Am numărat 15 ani de rugăciune împreună, de trăiri și de împliniri, de când comunitatea noastră a prins aripi. Suntem mai înțelepți și mai frumoși acum! Împreună suntem parohia Conțești!

La final de 2002 pășeam împreună pe un nou drum, al formării noastre comune în fața lui Dumnezeu. Au fost și pași strâmbi, dar cei mai mulți au prins linia luminoasă a iubirii pe care am investit-o unii în alții. Vă iubesc și știu că mă iubiți. Aș vrea să îi numesc pe toți cei care au pășit în veșnicie și pe care îi așezăm cu drag și dor pe pagina istoriei noastre familiale, dar nu e aici locul. Poate la prima noastră revedere.

Îmi amintesc de prima noastră întâlnire, în ziua sfântă a Sfântului Andrei, Apostolul Românilor, la 30 noiembrie 2002. Emoție, nădejde, gânduri, chipuri și zâmbete unice. Îmi amintesc și de prima zi de hram, de 6 decembrie 2002, apoi de primele sărbători de Nașterea Domnului. Apoi de toți anii aceștia frumoși care au trecut așezându-se ca o salbă de nestemate peste frunțile noastre. 

Vă binecuvintez cu toată puterea mea, cu plecarea genunchilor care ar aprinde candele pentru fiecare dintre voi, doar să vă știu pe fiecare bine. Am trecut prin atât de multe și am uitat aproape toate momentele dificile. La acest moment de privit la noi, dar și în trecut și viitor, simt senzația caldă a ocrotirii părintești, îmbrățișarea împăciuitoare a sufletelor voastre atât de deschise pentru preotul care vă așează înaintea altarului jertfei lui Hristos. 

Vă pomenesc pe toți cu dăruire. Prin rânduiala lui Dumnezeu am poposit în multe locașuri sfinte din țara noastră cât și din alte părți ale lumii. Dacă aș alege locurile și momentele în care lacrimile mi-au șiroit pe obraji rostindu-vă numele pentru dobândirea sănătății, pentru călătoriile voastre, pentru împăcarea cu cei din jur, pentru depășirea greutăţilor în care v-ați aflat, pentru examenele pe care le-ați avut înainte, pentru întărirea relațiilor din comunitatea noastră, pentru toate cele pe care le-am gândit și simțit, cu siguranță că v-aș aduna pe toți înaintea sfintelor icoane de la Durău, Sihăstria Putnei, Miclăușeni, Bușteni, Techirghiol, Prislop și (ca să vă duc peste mări și țări) înaintea Maicii Domnului care veghează lăcașurile sfinte de la Prodromu, Vatoped, Dionisiu, Filotheu, Karakalu, Pantocrator, Stavronikita, Iviron și toate sfintele mănăstiri și schituri ale Atonului.

Vă închin în fiecare vecernie (slujbă de seară) și liturghie în bisericuța noastră, monument pierdut ca origine în veacuri. Câte lumânări nu au ars durerile și au luminat bucuriile satului nostru! Chiar și după lipirea lui de Girov, în 1968, Conțești a rămas o identitate, reluată de decizia mitropolitană de a înființa o parohie la noi. Primul paroh al Conțeștilor am fost numit eu, cel care vă mulțumesc aici șl acum pentru dragostea cu care m-ați primit. Îmi mulțumiți de multe ori pentru multe. Eu sunt rodul iubirii voastre. Eu sunt ceea ce fiecare din Conțești a contribuit. Eu vă aduc recunoştinţă tuturor pentru tot!

La mulți ani Conțești! La mulți ani nouă tuturor!

Să ne revedem cu bine și peste 15 ani!

Citește alte articole despre: parohie, 15, Contesti, Preot Ștefan Zaharia