"Mami, vreau să postesc pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu! Pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru toţi oamenii."
Uşa se deschide repede, pantofii rămân în urmă, îmbrăţişarea lui pentru mama, urmată de un chiuit...
- Îţi mulţumesc, mami!
Fără reacţie, mama îl priveşte pe Alexie, mirată şi curioasă, neînţelegând ce se petrece.
- Îţi mulţumesc, mami! Pentru că acum ştiu ce înseamnă postul...
- Aşa!? Şopteşte mama, încă mai încurcată decât la început. Cum aşa?
- Cred că acum ştiu de ce m-aţi numit Alexie! Fiindcă atunci când m-ai născut era 17 martie şi era post ca şi acum! Şi părinţii sfântului Alexie nu puteau avea copii, aşa cum nici voi nu puteaţi. Şi fiindcă aţi postit ca şi ei toate posturile şi v-aţi rugat lui Dumnezeu, m-aţi primit pe mine. De acum înainte vreau şi eu să postesc cu voi.
- Alexie, ai abia 9 ani. Cum crezi că o să rezişti?
Uite, poţi citi din cartea de rugăciuni a tatălui tău şi vei mânca de post miercurea şi vinerea.
- Mami, eu deja postesc miercurea şi vinerea. Vreau să postesc mai mult, mai ales că ne apropiem de Pătimirile lui Iisus şi de Sfânta Înviere. Am să îl întreb pe părintele cum să postesc mai mult!
- Bine. O să vorbim şi cu tati, să îţi dăm acordul împreună, iar duminică o să discutăm şi cu părintele! Dar să înţelegi că postul nu se opreşte la hrană şi o rugăciune în plus, ci se cuprinde şi gândurile, vorbele şi faptele bune. Deci postul nu este doar pentru împlinirea dorinţelor. Şi totuşi cum de vrei să posteşti altfel decât până acum? Cum o să fie la şcoală cu ceilalţi copii? Ce o să zică?
- Nu ştiu şi nici nu vreau împlinirea vreunei dorinţe. Ci doar să postesc pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu! Pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru toţi oamenii.
- Foarte bine! Îţi vom fi alături să posteşti după măsura puterilor tale.
