Tradiţie, chipuri şi lumini

Viața parohiei Aprilie 15, 2015

Din Florii în Paşti şi din miezul nopţii de Înviere până-n Izvor (Izvorul Tămăduirii) sunt două perioade atât de diferite şi totuşi atât de asemănătoare, încât nu le poţi trăi una fără cealaltă.

Deniile au adăugat linişte peste noi şi ne-au condus prin liturghiile Sfântului Grigorie şi Sfântului Vasile către momentul atât de încărcat al Prohodului. Pentru câteva clipe am văzut revărsându-se pe fereastra dintre apus soarele luminând icoana Învierii din sfântul altar şi chipul Hristului răstignit pentru noi. A fost un sentiment deosebit. Atunci am primit şi vestea că vom fi binecuvântaţi în noaptea Paştilor cu lumină din lumina Învierii de la Ierusalim.

Noaptea pascală ne-a adunat în biserică şi în curtea luminată pentru toţi cei dragi trecuţi în veşnicie şi am înălţat vocile noastre Domnului într-un unanim "Hristos a înviat!".

Împărtăşirea noastră comună din Sfântul Potir şi gustarea binecuvântatelor pahare de paşti a desăvârşit încă o dată bucuria cea mai de preţ: Învierea Domnului.

Citirea evangheliei în mai multe limbi la "Învierea a doua" şi slujirea alături de părinţii de la Verşeşti şi Homiceni, apoi liturghiile din a doua şi a treia zi de Paşti cu rugăciuni de Te-Deum pentru binefacerile primite au potolit setea noastră de rugăciune sfântă.

Până aici înşiruire de cuvinte de jurnal. Dincolo de aceste aspecte liturgice au stat şi stau cu mândrie şi celelalte valori. Deşi lumea s-a schimbat şi unii dintre ai noştri au mai pierdut câte ceva din identitatea românească, zilele celor două săptămâni de care vă vorbesc au fost pline de miresme. De la mirosul de curat al caselor şi albul varului ce încalţă copăceii satului şi până la copturi care mai de care, cozonaci şi păşti cu fel de fel de umpluturi, arome de vin dulce acrişor şi colorit aprins de ouă roşii, e o lume care trăieşte din amintirile trecutului şi din actualitatea pulsând prin vene a credinţei în Dumnezeu.

Am aşezat câţiva paşi pe uliţe şi drumuri în aceste zile şi am văzut chipuri luminoase: prietenii noştri alături de fraţi, de rude, de cei apropiaţi ciocnind ouă, gustând din savuroasele bucate gătite la foc mic, cu migala specifică girovenilor şi în general moldovenilor.  Copiii alergând zglobii strigându-şi veselia, ici-colo câte o mierlă cântându-şi trilurile, porumbei dansând printre brazii care mângâie cu vârfurile cerurile. Flori cu privirea în soare.

Totul luminat, toate scăldate în lumină. Frumuseţe, linişte, binecuvântare. Rai!

Hristos a înviat!